Dacă tu ai fi fost eu
te-aș fi îmbrăcat în porfiră și
ți-aș fi pus pe cap o diademă aurită
încrustată cu pietre prețioase și
le-aș fi spus tuturor că viața ta,
deși anostă,
este cu adevărat măreață,
că pe umerii tăi stă soarta unui întreg regat,
al cărui locuitori – fără să-i cunoști –
știu cine ești și
știu că le ești prieten –
precum bufnița se îngrijește de arici.

Dar tu nu ești eu,
și oricâte aș fi putut să fac,
n-am reușit decât să îți meșteresc
o cunună de măceș și
să ți-o așez pe cap
ca tot omul să știe
că tu nu ești eu.