trec pe străzile oraşului mut
seara ÅŸi-a pus amprentele-n vitrine
sunt luminoase ÅŸi pline de fast
dar orăşenii le ignoră grăbiţi

mă desprind întărâtat de urme
cu ochii la fiinţe nevăzute
mâinile prind între degete culori
aruncate plutind în oglinzi de apă

în umbra cosmicei porţi de argint
îmi simt ridicarea telurică a paşilor
de trupu-mi vibrează-n asfinţit
la marele tău sărut din cumpăna gurii

ÅŸi niciun fior ce trece ptrin mine
tainic plâns nu mai are
se scurge prin ţeava unui crin
îmbătat de parfumul nopţii.