oglindă-n iaz e-a basmelor scânteie
ce lângă vatră amintesc moșnegii
și lângă foc apun din zări pribegii
la nasturii de duh de se descheie.

spre Dumnezeu mai trec pe drum cortegii
și lut acela tot pământ să-ncleie
doar haz de prunc zidește curcubeie
din mal în țărmul cel divin al legii.

să te mai nasc, femeie, e zadarnic...
privesc altarul unde-n stih stăteai
să-mi guști absintul slovelor, paharnic.

aveam lumină de copil în strai
dar timpul e curgând povestea harnic
și zăvorăște poarta de la Rai...