poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2019-01-10 | |
A fost odată
o singură dată un bărbat foarte urât și deși era un om bun și harnic peste măsură nicio femeie nu se apropia de el la mai mult de un pas după un timp văzând că nu-și găsește jumătatea bărbatul a plecat din sat și și-a făcut un bordei în pădure cât era ziua de lungă tăia lemne culegea fructe și plante medicinale se ocupa cu dulgheritul și cu creșterea animalelor iar primăvara altoia tot felul de pomi din când în când oamenii din sat urcau la el îi cereau sfaturi pentru oblojirea rănilor îi comandau o ușă un pat iar mai rar câte-un sicriu însă bărbatul din pădure deși începuse a fi tot mai căutat era cu fiecare zi tot mai nefericit într-o zi nemaiputând răbda a împletit o funie și s-a dus la cel mai bătrân stejar să se spânzure dar stejarul care văzuse multe la viața lui dar niciodată un om aşa de urât și-a frânt ramura de care atârna acesta apoi l-a acoperit cu frunze să nu-l găsească cineva chiar lângă trunchiul său însă sub frunze bărbatul nostru a adormit pe dată și s-a trezit în fața lui Dumnezeu i-a zis Doamne știi că eu de copil eram atent să nu calc pe furnici și pe tot felul de târâtoare nu am furat nu am mințit pentru tot ce am agonisit am muncit toată viața dar cu toate acestea sunt tare nefericit că nicio femeie nu mă vrea iar Domnul i-a spus te știu prea bine mai rar un om atât de bun sub soare dar oricât te-aș iubi nu pot crea o femeie așa de urâtă încât să te iubească pe tine însă dacă tot veni vorba tu poți uite din crengile uscate ale stejarului poți alcătui un trup de femeie o umpli cu lut și-o învelești cu frunze că de restul mă ocup eu iar după ce s-a trezit bărbatul din poveste a zidit timp de trei zile la făptura lui de lut dar de teamă ca nu cumva să-l respingă a făcut-o și mai urâtă decât era el a treia zi l-a chemat pe Dumnezeu și l-a rugat să-i dea viață iar Domnul fiindcă așa i-a promis a suflat viață în femeia omului din pădure văzând astă minune bărbatul a mulțumit apoi a trezit-o ușor sărutând-o pe frunte atunci ea a deschis ochii și l-a întrebat: cine ești tu de ești așa de urât că mă sperii iar el a plâns și i-a zis iartă-mă sunt sluga ta Domnul m-a făcut așa să te apăr de fiarele pădurii dar sunt harnic și înțelept să te pot sluji cât mai bine însă ea a închis ochii iar el a înțeles atunci că nu trebuie să o slujească decât pe ascuns și pe măsură ce o iubea mai mult femeia a început a-și lepăda din urâțenie și a deveni tot mai frumoasă nu după mult timp un tânăr din sat a venit să ceară leacuri pentru mama sa și-atunci nu mică i-a fost uimirea când a văzut-o pe cea mai frumoasă femeie pe care vreun om o văzuse vreodată și l-a văzut și ea și a înțeles ce înseamnă dragostea și mult a mai gemut în noaptea aceea văzând toate astea bărbatul care visase prea mult i-a zis a doua zi uite știu că a sosit timpul să ne despărțim te-am slujit cât am putut de bine și sper că nu ești nemulțumită de ceva du-te după tânărul acela frumos și dacă vreodată o să ai nevoie de ceva să mă cauți de te vei putea uita în ochii mei și dusă a fost peste ani când bărbatul din pădure trebăluia la un stup a simțit cum femeia aceea a ajuns în spatele lui dar el de teamă să nu o sperie nu s-a întors însă ea a spus: am aflat într-un târziu toată povestea și-am venit să-mi cer iertare a sosit timpul să mă uit în ochii tăi iar bărbatul care nu mai visase de mult s-a întors și nu mică i-a fost mirarea când a văzut că în fața lui se afla cea mai urâtă femeie din lume dar lui nu i-a păsat ceas de ceas a slujit-o ca în acea primă zi iar ea a devenit din nou frumoasă și fericită și poate că niciodată nici bărbatul din pădure nu ar fi aflat de ce femeia lui îl dezmierda cu atâta bucurie dacă într-o zi nu s-ar fi privit în apa unui izvor și nu ar fi văzut cel mai frumos bărbat așa cum nu mai fusese altul vreodat' |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate