&

iarnă dependentă de vânt și zăpadă
când încerci să scrii asta inseamna ca te-ai gândit deja
prea mult la un sentiment
compulsiv

care îți crește în creier — un gheizer din
care țâșnește apa fierbinte în plină iarnă

cand scrii asta pe pământ oamenii curg / aceeași apă
nestavilită î n s p r e mormintele lor

nu astăzi, nu mâine zăpada se va topi
și vei vedea cum prin fumul de țigară
reclamele luminoase ne vor striga de pe străzi

ca în niște filme vechi în alb - negru

"ar trebui să vă fie frică de noaptea care vine” ,
dar atât. liniștea obsesivă ne va amorți
durerea si truda ne va împinge la marginea somnului
ca într-o prăpastie
în care nu ne veghează nimic. sfârșitul e întotdeauna același ,

lași corpul moale
să poată zbura / pentru că știi

asta se întâmplă de fiecare dată când vrei să visezi.
și când încerci să scrii asta înseamnă că te-ai gândit prea mult la un sentiment obsesiv
de exemplu / moartea ar trebui să nu existe / moartea ar trebui să fie
o mângâiere pe care o vezi în filmele vechi
o iubire care se consumă ca o flacără de chibrit.

o secundă care nu doare / o iarnă nesfârșită îngropată
în zăpadă și vânt.