Poezie - Don Juan – Cântul al optulea – strofă LXIII de George Gordon Noel Byron

poezii v3	Agonia - Ateliere Artistice \| Reguli \| Mission	Contact \| Înscrie-te



Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier

Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale

Texte Recomandate

￭ nu pot respira
￭ ESTE POETICUL O CALE DE CUNOAŞTERE ŞI ACŢIUNE? – COMENTARII LA HEIDEGGER
￭ supradoză de nimic
￭ Sonet (CCCLXI)
￭ noaptea dintre amintiri
￭ zolman locker privindu-se în sena 20 de zile mai târziu
￭ Scrisoare către Bob Dylan
￭ Cîntecul codului de bare îndrăgostit de codul qr
￭ M-am agăţat de o frânghie cu gât vânăt
￭ când vrei să te îndrepți spre Olimp, dar ai greșit sensul
￭ referințe nefirești la calitățile unei lecturi de calitate pentru a-ți stârni dacă nu gelozia atunci sigur curiozitatea
￭ Amintire 1 și 2
￭ Beție-n veci
￭ litaniile sataniste
￭ Bahică
￭ Recunoştinţă

Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop

Contact

Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor

Comentariile membrilor

Vizionări: 2202

Don Juan – Cântul al optulea – strofă LXIII
poezie [ ]
„Poeme” – Ed. Minerva 1983

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de George Gordon Noel Byron [George_Gordon_Noel_Byron ]

2018-12-27 | | Înscris în bibliotecă de Maria Elena Chindea

Ciudat e însă că-n zadar, apoi,
S-au învrăjbit în numele-i cinstit,
Mulțimile. N-au fost, ca el, eroi
Și însăși gloria-i un zdrăngănit
De crâșmă fără-acest bărbat de soi,
Senin și înțelept și cumpănit
Copil bătrân și eremit activ
Omul lui Ross, aș zice primitiv.

Traducere de Virgil Teodorescu

Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri.