ritualul dimineții e neschimbat de zeci de ani
deșteptarea, eclozarea, pastila de fericire, dușul și îmbrăcatul
când iei pastila de fericire, un filtru ți se așează peste ochi
și tot gunoiul rămâne afară, nu te maculează
dar pentru că țeava de fericire s-a înfundat azi am rămas fără pastile
și trebuie să suport o zi infectă până vine cineva s-o repare
aerul are gust rău, apa are gust și culoare
şi hainele sunt de-a dreptul oribile
zeghe cu jeg întărit și pete slinoase
iar strada e cu adevărat...
Doamne, unde trăiesc eu?
și am văzut oameni cu ochii goi
strada era plină de suflete chircite și chipuri cenușii
trec râuri, râuri, oameni cu chipul cioplit
pe care sclipește fericirea
pe jos, pe trotuare, oamenii fără pastile de fericire
au lacrimi adevărate
și știu cum e să plângi de foame și de frig
eu am o casă ei nu, eu am o masă ei nu, eu am un pat ei nu
eu iau în fiecare dimineață pastila de fericire
și trec nepăsător prin viață
zi după zi
ei nu