Simbolic, Mamă Țară, mereu ai fost pictată,
Dar nimeni vreo statuie nu ți-a-nălțat vreodată.
În schimb, de-a lungul vremii, ți s-a făcut onoare
Să fii numită-n versuri cea mai frumoasă floare.
Azi cred c-a venit timpul să-ți fac eu o statuie -
Și-aș vrea s-o fac să fie precum vreo alta nu e:
Cu chipul de Madonă - ocean de bunătate,
Altar de duioșie, stăpână peste toate,
La Tine să-ngenunche toți munții și-orice dealuri -
Și Dunărea și Marea cu-aplauze de valuri...
Sub bolta cea albastră cu stele smălțuită,
Pe-un pisc semeț carpatic, vreau să te-așez sfințită,
Din marmuri cizelată, cu platoși de cristal.
Îți voi broda mantia cu scânteieri de-opal.
Din lauri împleti-voi cunună orbitoare,
Pe creștet de Regină să strălucești în soare.
Pe fața de Fecioară vor fi trei lacrimi-stele,
De-amar și bucurie - ca lacrimile mele...
Din umeri până-n pulpe, solemn te înfășor
Cu-al națiunii simbol - mărețul Tricolor -
Să fluture pe tine în linii ondulare...
(Prin el, îți dăm cu toții o caldă-mbrățișare.)
Pe steag va fi și-o cruce tronând ca izbăvire -
O mână-o ții la piept - măreț semn de iubire...
Cealaltă mână - dreapta - întinde-o vei 'nainte
Ca binecuvântare și ca salut fierbinte
Spre Spațiul mioritic, către întreg poporul,
Privind cu mari speranțe, în față, Viitorul !
Ții gura-ntredeschisă căci chemi cu griji cumplite,
La piept să-ți strângi fierbinte copilele iubite -
Și speri să vină toate, cum toate-au fost cu tine,
Iar una de-ți lipsește, ca noi, nu te simți bine!
Voi face din respectul profund ce-ți datorez,
Un tron întreg de aur, de-ai vrea să te așez...
Și dacă a mea daltă nu va putea vreodată
Să-ntind sub tron trei trepte de marmură curată,
Voi pune sub picioare-ți un șarpe mort, strivit,
Închipuind tot răul ce lung te-a chinuit...
Regină-nvingătoare ce porți al nostru chin,
Privindu-te întruna, la Tine-am să mă-nchin.
Încă de-acum, în mine, eu te admir cu dor
Și te-ndrăgesc că-mi ești un vis înălțător
Care mi-aprinde-n aburi smerită mintea mea
Dorind să te lanseze a României Stea !

Glen Ellyn,USA - 28 Nov. 2018