Pribeag sub cerul cenușiu
Al unei toamne friguroase,
Mergând spre cai ce nu le știu
Prin labirinturi odioase

Privind cum cerul plange-ntruna
Cu lacrimi reci de ploaie hâdă
Iar inima-mi spune nebuna
Bătând secundă cu secundă

Că timpul meu încet se scurge
Iar viața ce mi-e în derivă
Treptat la jumătate-ajunge
Deși destinul nu se schimbă.

Rămân la fel,doar un hoinar
Prin timp rătăcitor haotic
Fără să am măcar habar
De iubirea ce-i un narcotic.

Acest narcotic mult-râvnit
Încă nu mi se-arată-n cale,
Încă nu l-am reîntâlnit
Și îl aștept în continuare.

Dacă știi unde să-l găsesc
Te rog,spune-mi, nu fi un rău
Și Îți promit, te răsplătesc,
Căci voi putea iubi din nou...