noi poeții călătorim în lume
sub formă de îngeri
cârduri cârduri bolnavi de cuvinte
de atâta iubire ne dor picioarele
și ne cresc aripi
de cele mai multe ori
ne înecăm
în vinul acru și ieftin

unii suntem veseli
cei mai mulți dintre noi suntem triști
suntem aceia care umplem noaptea
cu flori de gheață ferestrele voastre
suntem aceia care
smulgem cuvintele poeme din noi
ca pe niște răni
ca pe niște bucăți de carne
de suflet
lacrimi de fier

ne subțiem cu fiecare cuvânt scris
cele mai frumoase poeme le plătim
cu ani din viața noastră
îi plătim senini
ca și cum am fi dăruiți zeilor coasă
astfel de jertfe înalță
ne fac speciali sublimi
cui îi pasă?

cei mai mulți
ne întoarcem în noi sub formă de oase
ca niște păsări călătoare
la vechile cuiburi
spune și tu,
ce poate fi mai frumos?