cu certitudine
nu spațiul este atuul meu
nici vidul din el
dovadă rătăcirile-mi constante
într-un centimetru pătrat de materie
în zona securizată a curților tale
[!proprietate asumată cvasiconstituțional!]
în jurul circumferinței proprii

de aceea tot mai des intru în cuvinte
puțin brutal/ nedomesticit/ la ore cumva nepotrivite
compun enunțuri ambigue/ revoltător de polisemantice
aproape fără de înțeles/ aproape poetice

ca pe modele de imortalizat (dez)leg cuvinte
nu risc să pierd contururi/ referenți/ micile drame/ marile paradisuri
mut singurătatea ca pe o mobilă uzată
în șopronul viselor sfărâmate/ acolo unde
nicio imaginație nu e vulnerabilă

împrăștii manifeste:
moartea se rezolvă pragmatic-ambulatoriu
la o serată dansantă/ la un cenaclu...

ies din agonia orizontală
în iris prind două inimi
două centre de gravitație
două traiectorii pierzându-se cu încăpățânare
în microcosmosul unic

îndrăznesc mai apoi să-mi contactez umbra
spațiul viran receptiv la schimbare:

tu mă trezești frumos cu un gest de fluture...