poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2018-11-02 | |
artă e atunci când
îl poți privi pe dumnezeu în ochi și coboară privirea. te-am dezbrăcat până la sânge ca să te găsesc descusută în suflet. pot să sting liniștit lampa de noapte înăuntrul meu s-au aprins brichetele ca la un concert rock la care se cere bis dar nu se dă. te-am atins fără să te cunosc cu adevărat e un alt caz clasic de dispariții misterioase pe care n-am reușit să îl rezolv. e normal să mă doară splina după fiecare treaptă știu că și așa nu ajung la etaj. e doar o luptă sub o lupă care face totul complex. moliile se roagă să mai fie fluturi în stomac dar de câte ori să joc aceeași mână de tarot ca să îmi iasă viitorul ca la carte. la o petrecere mi-ai dat să mușc un sfert din tinerețea ta și încă mă mai ia. altă jumătate sparge suflete cu picamărul iar eu aud poezie. drumurile nu duc nicăieri de când te-ai șters pe picioare de bărbatul tău dar ultimele noaste momente încă mă izbesc picur cu picur dacă scot limba. ✦ defectele mele făceau dragoste cu defectele tale înainte să ne iubim ca să mă țină mai mult/ că să ne țină pe viață. două palme se întâlnesc acum într-o rugăciune din care abia mai revin: doamne fie-ți milă de mă calcă cu bocancii pe degete când mă țin de o femeie ca de marginea prăpastiei. mi se întoarce stomacul pe dos ca într-o mașină whirlpool care îți spală rufele în public. ieși la agățat pe sârma dintre mai multe fetishuri fresh dar ce treabă am eu să mă amestec cu toate după-amiezile în care intri în gândul altcuiva. am proiectat un cămin în cineva la care țin numai că zidarul nu știa să astupe golurile din noi. toamna îmbracă în aur încins plecarea ta și-mi tremură mâna rău când dau să rostorn idolul dar așa era scris. mă ssstrigă șarpele ascuns într-o îmbrățișare de adio care sufocă ca beteala de pe ultimul brad pe care îl voi mai împodobi vreodată. închid ochii când sunt sigur că mi-a ajuns. până la urmă moartea este însăși o operă de artă un cerc închis perfect la capătul unui om.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate