25 de ore în care ne-am măsurat continuu tensiunea.
aortele noastre strânse în pumni ca niște bulgări de gheață.
erai atât de aproape încât garourile noastre
pulsau în același timp.

un timp în care perne de aer intrau în pămâni și acolo pocneau.

respiram:
când suferință când dragoste.

inspiram:
când frică & frică.

a fost de ajuns o strângere de mână și cele 25 de ore
au trecut. instantaneu.
au fost orele în care venele noastre cave s-au unit iar
soarele orb ieșise de sub pământ ca o cârtiță și a încetat să mai
s t r ă l u c e a s c ă.

totul devenise o apă.
în ea am reușit
sa îngropăm toată ura & disperarea . toată nebunia & încleștarea & încleștarea.

de fapt, a fost o după-amiază frumoasă în care
ne-am dat într-un leagăn cu ochii larg deschiși.
am penetrat când zarea / când săngele nostru care curgea liniștit.
străin de noi. străinul din noi venit de departe să bată la ușa întunecată a nopții.

de fapt ne-am dat într-un un leagăn pe care nu știam cum să-l mai oprim.
dar știam sigur că nu vom putea să-l mai oprim niciodată.

# dystopic