să fac planuri pentru ziua de ieri să aștept să treacă ziua de azi până găsesc un motiv să mor plictisit de ziua de mâine
într-o zi oarecare să descopăr că totul se înmulțește cu zero
că pământul se rotește fără să știe de geometria lui pește
că timpul se curbează când obosește

și totuși aerul nu se demodează
port aerul mamei mele
port aerul mamei mamei mele
port aerul lui euclid
port absența aerului lui euclid
o inspirație plus o expirație tot zero
adică punctul tot o sferă este
doar că-și face introspecția
cât să-și învețe lecția

suntem plini de găuri
cineva scoate cuiele
altcineva le bate la loc
pentru că totul se peticește
pardon se rotunjește

tot mai repede tot mai lucitor sângele gonește
(cine stă să-și mai amintească de ce)
până când vameșul îl oprește și-i cere inima la control
asta este
infinitul începe dumnezeiește dar se sfârșește în coadă de pește