din tine se prelinge umbră-amară
fântână ce enigme-n glii să spele
șoptire de coșciug, dormind sub piele
pustiu zadarului și-n vis comoară.

plutesc pe sânge sensului șrapnele
în conflagrații zori ce destrămară
să vină-nțelepciunea de pe seară,
ai beznei preoți să ne dea inele.

să suie din cunoaștere o nuntă
la sân de cer, scăldat în lapte-adus
de sub cuvinte, nor de iarnă cruntă.

prin timpul ce clădește clipa-n fus
în oameni miezul de a fi înfruntă
un înger din infernul presupus.