m-am așezat pe-un scaun de poveste
cu tălpile în iarba rourată
cu sete de lumină mă cațăr pe creste
în azurul zilei minunată

oasele-mi albe absorb căldură
cu soarele blând sedus de iubire
nervi se topesc în a razei nervură
lumina proaspătă pătrunde-n privire

frunza de arțar ca o inimă de copil
freamătă în sufletul meu obosit
tare mult aș vrea să dansez cadril
cu fluturii albi pe un colÈ› de zenit

se transformă-n vers gândul pueril
mai am de trăit mai am de iubit