poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2018-10-10 | |
Nu mai este mult, și ne vom rispi
Lumile noastre vor înceta să se mai caute Timpul se-aclamează Acel simpatic zugrav al tragediei, Chiar dacă sufletul e ștrengar Și vrea să iubească pe oricine. Știam că va veni chemarea; Nevoit vei fi Să te cotrobăi printre pleoape, Și tu, iubite, vei găsi doar flori și moarte, Dar promit că le vom împărți... Suflul vieții tale rînced Mă va căuta astmatic Iar eu tot acolo voi fi. Știu că se va aude strigarea, Cînd te voi plimba pe brațele subțiri Ca pe-un soi de bogăție de cîmp Cu tot cu rădăcini noduroase și spini, Te duc la loc pe deplin tăcut, De vrei s-dormi în uitare Iar eu tot acolo voi fi. Mă ameninți și mă strîngi, șoptind nimicnicii; Carnea mi se va-ntuneca, iubito Și se va scurge pe ziua genunchilor tăi, Obligându-te-a privi amurgul Cum vulgar, din buze mi se scurge, Și nu miroase mai blînd Decît o lacrimă de sare. Dar eu tot acolo voi fi. Și cînd voi privi, iubite, primul copil rîzînd, De mîine; sau am s-aud tunetele omorînd lumea, Cînd oi vedea un batrîn trist aburind un geam, Ori am să cred că pasărea vorbește, Sau cînd lumînare-arzîndă mă ucide fără s-o privesc, Și urmele apusului buzelor tale Mi se vor răstigni singure-n vertebră Eu, vie, naivă, pradă în torment a vieții, Eu tot voi crede că ești tu! Eu tot acolo voi fi.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate