eu mint, tu minți, el minte, ea minte.
dar e mult mai ușor de suportat o minciună cu picioare scurte și crăcănate
decât adevărul, așa cum este el în realitate: murdar, cocoșat, bătut, alungat, huiduit
cum numai aurolacii ce ies din canale mâzgălind luna cu jegul degetelor

un pumn de pastile, un pahar cu apa și eternitatea îți vine în întâmpinare
ca o pungă argintiu-strălucitoare
cine intră în canale străbate tot labirintul minotaurului
depănând firul imaginar care-l ține în viață

the end. și pentru o clipă întunericul inundă sala rupând firul irealului
aer. cine mi-a luat aerul? vreau aer. să fie lumină!
și lumina se aprinde în sala tristă și goală
chiar și cimitirul are mai multă lumină și culoare

copilăria e tărâmul luminii și al poveștilor aducătoare de întuneric
adolescența e timpul aleilor, a sărutului șoptit și a întunericului dorit
maturitatea este un rest de care te bucuri între job, o coadă două și ceva treabă
iar bătrânețea este perioada în care pui afișul „închis pentru inventar”

timpul este un elastic pe care fiecare îl întinde atât cât poate