poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2018-09-20 | |
- Trenul toamnelor oprește doar în gările de lut
Unde soarele-i dă lunii fantomaticul sărut, Unde timpul trece molcom pustiind un vechi peron Care mărginește spațiul dintre vis și abandon. Eu și-acum aștept în gară trenul meu întârziat, Vezi, în nordul tâmplei mele cerurile s-au curbat, Se desprind din ramuri perle, frunzele se-aștern prin noi, Pe cărările brumate numai urme de strigoi... Și mi-ar trebui, desigur, doar un petic de covor, Pașii tăi pe el să calce... N-o să-ți spun că mi-este dor, Dacă n-ai ghicit cât suflet am lăsat în palma ta Mută gara-n altă parte, toamna n-o mai aștepta! - Trenul toamnelor se-afundă în tunelele adânci Ale sufletelor noastre, viaducte între stânci Traversează în tăcere, stă în gară câte-un ceas Și scrutează-n lung peronul... Cu acarul la taifas Se oprește câteodată, timpu-i dă un avantaj, Nostalgia-mpachetează toate visele-n bagaj, Lăsând ramurile goale prin copacii desfrunziți Vântul șuieră a plânset, noi rămânem împietriți Într-o stație pustie, fără nume, fără timp, Doi repudiați ai lumii... Hai, iubito, în Olimp Să bem must la gura sobei dintr-o amforă de lut Și să nu ne mai amâne toamna asta ce-a-nceput. Liliana Trif & Ioan Grigoraș
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate