poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2018-09-17 | | Ne transformasem în reclamații și învățasem în sfârșit cum să zburăm, făcând din hârtie gheare și din bloguri vânturi pe care le învârteam cum doream în Bibliile noastre. Iar lumea căsca sau interpreta culorile prea clare, sperând poate că vor asista chiar atunci la un război pe care îl vom purta deasupra lor, injectându-ne cu monoxidul crescut de noi înșine între coperți. Nici cerul nu se mai vedea cum trebuie. Și, într-adevăr, purtam un război pe sus care îi făcea să citească și să huiduie întruna, noi le foloseam, însă, transpirația și dreptatea drept arme și mâncare, jignindu-i cu propria față, alergându-i cu propriul A.D.N., bombardându-i cu vise expirate și săpun din morala bunicilor. La urmă, regretam că există ore și oameni, că mașina asta care spală minute e fătată și închiriată de oameni, astfel că noi trebuia să ne uităm mereu spre aripi ca să nu se lărgească, să ajungă mai mari decât noi, decât jurămintele care nu cresc pe Pământul ăla, dorind să le înconjurăm cu un ghiveci din ăla pentru uituci, pentru preistorie, pentru privirea care nu moare.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate