frunze frumoase, frunze decadente
semănați tot mai mult cu tumultul de oameni
şi cu fumul de fildeş din port-ţigarete,
atât de intense, de sinucigaşe şi de uscate
atât de mohorâte, de singure,
de depravate,
bântuiți cu foşnete ciudate, incerte
atmosfera regretelor atât de tardive
şi de concrete,
frunze care nu suportă iminența
abandonării în vara târzie
frunze rebele, imorale, ipocrite,
iubiri răvăşite
pe străzi de hârtie

frunze nătângi, vremelnice, caduce, nebune,
vă împreunați, vă despărțiți,
vă agățați cu disperare de zborul de pasăre,
de acuarelă, de o genune,
de gânduri, de clopotul catedralei, de haine
de sârme, de înalta societate, de sfintele taine,
de epoci precare fără identitate,
în oraşul cu ziduri de farduri
al celor şapte păcate

îmbătrâniți, vă ofiliți unele pe altele
vă înmormântați prin noroaie
la capătul nopţii
printre câini asasini şi gunoaie

în mocirla ternă a culorilor politice ipocrite,
în bălăriile ideologiilor încă nedeslușite
în groapa comună de la marginea lumii,
a drumului,
vă zvârcoliți la primul fior al iernii
şi al destinului
vă hăituiți într-un haos discret
în goana nebună spre o voluptate efemeră
şi un final violet
de himeră

frunze perverse, frunze perene,
semănați tot mai mult cu oamenii
îngropaţi preadevreme
în spaţiul dreptunghic, precar şi ingrat
al unui peisaj impresionist
mitraliat