Enigme toamna-n om înfig cuțite...
Beții în țărmuri individuale
Răcnesc în minți, ademenind spitale,
Se cuibăresc în bezne-amănunțite.

Se nasc eternități eventuale
Din vin... Cu sângerare însoțite
De șoaptă-s vise înjumătățite
Și plumb topit pe buze-i din pocale.

Sărutu-acesta suie-n vămi condeie
Să ducă-n triste orizonturi grai,
În oase mohorârea se încleie.

Iubito,-n aer zbor de ploi erai
Ceresc și tină-n farmec de femeie
În anotimp de îngeri fără Rai...