- Simt sângele pulsând în vene crunt
De parcă trec în goană herghelii
De armăsari prin stepele pustii
Și-n calea lor sunt doar un bob mărunt

Pe care timpu-l spulberă prin praf,
Copita îl lovește ca pe-un ciob
Când soarele sclipește ca un snob
Și se ascunde-n nori ca-ntr-un cearșaf

Să nu mă vadă delirând în pat
Și-n minte câte vise aprinse torc,
Mi-e dor de tine și ades mă-ntorc
Pe câmpul tău ca murg înaripat.

- Coame de cețuri albe peste munți
S-au așezat, e toamnă pe aici,
Măcar în vis am fost mereu complici,
Bătătorind potecile desculți

Către izvor. Pe malul lui abrupt,
Ne-am dezbrăcat iluziile verzi...
E mult de-atunci. Azi ce tărâm dezmierzi
Cu ochii plini de dor. Nu vreau să lupt

Cu timpul care trece la galop
Peste uimirea inimii că ești
O evadare dulce prin povești
Din care-adun nectarul strop cu strop.

Ioan Grigoraș & Liliana Trif