- Mi-e somnul tulburat de herghelii
Ce n-au astâmpăr, se hrănesc cu jar,
Bat din copite câțiva bidivii
Și noaptea o transformă în calvar.

Aș punea șeaua de argint pe-un mânz
Cu stea în frunte, murg, nepotcovit
Și l-aș mâna încet, până la prânz,
Spre malul apei unde ne-am iubit

Cu multă vreme-n urmă, de-mi aduc
Aminte-n vise de acel moment
Și mă trezesc în zori de zi năuc
De parc-aș fi-n iubire corigent.

- Sunt stepele mai largi decât credeam
Și-n rotocoale praful urcă-n cer,
Sub bolta-ntunecată niciun ham
Nu poate ține-un înger prizonier.

Dar vezi, iubire,-n pieptul meu încap
Atâtea herghelii de doruri noi
Ce trec odat' cu sângele, la trap,
Străbat poieni când suntem amândoi.

Se-adapă din izvoarele cerești,
Mănâncă jar din palme, când îmi spui,
"Iubito,-n seara asta parcă ești,
A mea de tot, a mea și-a nimănui!"

Ioan Grigoraș & Liliana Trif