poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2018-08-07 | |
dragostea mea e bună
și caldă, în floare, bărbatul din pântec de floare, pentru care veneam! să te iubesc ca pe o floare de piersic, cununiță de rouă, pentru care veneam! din durere nu se naște nimic, ci numai din dragoste, am tras apă cu cumpăna, apa mi s-a părut bună, dar cumpăna plumb, până la picioarele mele înghețate. ți-am astâmpărat setea, și animalele tale s-au adăpat. tu ai rămas lângă mine. Departe, în iarba cea deasă și pătată de sânge, șade acum animalul înecându-se, fornăie, dulce, galbenă gura, înecându-se, urdoare și sânge, și cu botul uscat; undeva e vânătorul care i-a culcat pe iarbă o căprioară care întâmplător i-a dat naștere, iarba îl ține acolo, încă zace în ierburi nu animalele nu plâng, dragostea mea, ele nu pricep ce li se întâmplă. La mansardă, s-a întâmplat să te pictez pe perete, tot peretele era chirpiciuit și pe el am pictat cu pământ înmuiat fața ta prea albastră o culoare adamică sprâncenele îți erau foarte negre și apă pe fața frumoasă, cununiță, plângând. .......................... Pentru că sunt o femeie, am înmuiat apoi țărâna aceea în roșu, să călcăm chiar și acum pe pământul cu bălți prea amare, pictura mă prinsese în ea, ce mansardă frumoasă, ce vis, și cât de rele sunt ploile Cel care șade și ține spaima în mână ............................................ Îți spuneam, să îți căutăm animalele, -otava, șoprul câinii, și picioarele tale umblând prin țărână, să aducem apă, și cumpănă fără cunună, pe sub ploaia care și acum, spune-mi, mai curge? ............................................ Și m-am așezat și pe mine, undeva, unde nu se vor vedea niciodată cumpenele, până mi se termină timpul. clepsidrele. firul ........................ care (cred că) din mine îl tot împleteam.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate