lăsați-mi ciorchinii de stele
mustesc ispititor pe aracii de carne strălucirii cromatice
nu-i mătuiți
în gelatina poftelor voastre de sânge
cositorul morților iluzorii
(zugravul magic din creier)
își face siesta în antecamera vieții
după ce l-am omenit cu pâine și sare din venele noastre
iubite

fără premeditare ne vom înfrupta din osemintele noastre
mai vii cu fiecare bucătură necoaptă
vom râde tuturor umbrelor
care ne vor sculpta furnici sub piele
asta desigur după ce-am îngrășat obrajii cu partiturile gustului

nu uita
paharnicii tuturor olimpurilor fermentate în vertebră
dau examen de excelență prezentându-ne sortimentele ambroziei
ne gustă misterul
din fiecare celulă virgină

călătoriile în necunoscut ni se vor topi
sub limba prezentului ca o azimă

când luna începe să-și moaie tristețea lăptoasă
în epiderma sidefie a sărutărilor noastre
pun deoparte pentru mâine
văzduhurile din artere
frec bine spaimele din cearșafurile somnului
invoc ursitoarele să-mi străjuiască visele precum arhanghelii
(au ele știința secretă de-a curăța monștrii de sub unghii
ca o apă micelară fermecată)

rostirea trupurilor ni se umple de păsări
pulberea novelor
mistică
se prinde în crusta scufundărilor noastre beatifice

deasupra noastră corole magnifice deschid noaptea blândă a viului
ne cuibărim în setea devoratoare de-acasă

misterul toarce fuioare
din eu-ri până face catrință prezentului
apoi sparge toate oglinzile

respirația unului bate cadența timpului sub pupila incoloră