poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2018-08-07 | | Înscris în bibliotecă de Maria Elena Chindea Poate-s destule de inimă aproape, Doar că arar îndrăgesc… Mult și mai mult mi-I plăcut să alunec pe ape, De sine uitând În egală bătaie de vâslă Muiată în spumă și murmur Și-ntrebându-mă de mers-am destul Și cât a rămas Ori n-oi zări o lumină. Din atâtea ostroave Pe care pescari, înnoptând, Aprind, când și când, foc mărunt, Mai cu seamă de unul mi-I dor… Lebăda mândră de zbor, primăvara, Deasupra îi trece cu gâtul întins, Coborându-se iute La blândele unde. Pe tâmplă de stâncă Își clatină crengile vechi Stejarul în frunză bogat. Privighetoarea-I acolo din veac: Ea cântă în zori. Dară și-n noaptea târzie, Pe când, străvezie, a lunii beteală Frunzișuri și ape îmbracă-n argint; Ea cântă și cântă – Arzător și din ce tot mai dulce. Iată mi-i cugetul Bătut, răscolit de neliniști: Ce-i asta? Viață ori vis? Fericit sun tori sunt amăgit? Unde-i răspunsul?... Undele mângâie cârma oprită, Vâsla e moartă, În cerul curat, pe înalturi, o stea căzătoare. 1842 Traducere Emil Burlacu
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate