- Mai e o noapte până mâine,-ncearcă
Să o comprimi puțin, că vremea, parcă,
Pune pariuri vrând să mă incite
Pot oare să mai fiu atât cuminte?

Să nu alerg cu buzele-nsetate
Prin intersecții de amor sculptate?
Când mă scufund în versuri cu penelul,
Să te înalți perfectă ca rondelul.

Mai e o noapte lungă și e neagră,
Mi-e-atât de foame, sufăr de pelagră,
Iar tu nu vii să te respir, poemul
Să fie-amar și dulce ca blestemul.

- Mai e o zi și-o noapte fără stele,
Roșesc când tu sub buclele rebele
Descoperi sânii albi, să fii cuminte
Nu ți-am cerut sau nu-mi aduc aminte...

Știu doar atât că n-am avut regrete,
Nu pasiunea versului, poete,
A fost cea care mi-a-mplinit destinul,
Ci ochii tăi ce-nchid în ei seninul

Sau buzele ce mă-nvățau sărutul,
Pariul pus cu viața pe minutul
În care-am fost a ta. Nu-mi aparține
Decât secunda care-o-mpart cu tine.

Ioan Grigoraș & Liliana Trif