poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2018-07-29 | |
Nici nu știu pe unde să mai caut
acest tribunal divin despre care vorbesc nebunii în timpul crizelor de personalitate, ca să-mi vărs amarul și să lansez scrisori deschise către toate colțurile Universului. Să-i dau în judecată pe toți acei oameni de paie, pe toate acele buruieni uscate, stropite cu sudoarea ignigenă a neputinței și lăsate să ardă sub un soare răbdător - încet, sigur și frumos. Dragoste, acei oameni de paie care au mințit cu adevărul și care au furat ani buni din viețile tuturor cu simulacrele lor, cu licitațiile lor puse în scenă, cu moartea lor plină de viață. Dragoste, pe sânul tău de lapte și miere vreau să îmi odihnesc capul și să strig către infinit printre suspinele lăsate să plonjeze în marea deschisă între noi ca plaga unui pământ înconjurat și toropit. Deși am uitat să-ți scriu poezii, îmi mai aduc aminte de tine printre picături atunci când plouă cu ferirea altora. Mă plimb pe podețul dintre astăzi și mâine, înainte și înapoi ca un leu în cușcă, de mână cu amintirea ta. Și nu-ți mai scriu decât această poemă deschisă, ascunsă într-o scrisoare pe care n-o va citi nimeni decât printre picături atunci când o să plouă cu absența noastră.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate