- Tu crezi c-ar fi putut din cer să cadă
Vreun înger? De o vreme mă-ndoiesc,
Măcar un strop de sânge pe zăpadă
Ar fi rămas... Ce lucru nefiresc!

Tu crezi că-n înălțimi și-a frânt aripa
Sau Dumnezeu nu l-a putut ierta
C-a transformat în veșnicie clipa
Să ne-o aducă-n dar? De-ar fi așa

Atunci să știi c-aseară, la fereastră,
Când desenam cu buzele pe geam
Un vers desprins din poezia noastră
Stătea un înger palid, eu zâmbeam...

- Cred uneori că îngerii coboară
Să-ntrebe despre noi cei rătăciți
Sub tâmpla unei nopți de primăvară,
Pe cerul lumii doi meteoriți.

L-am așteptat pe-al meu o iarnă-ntreagă
Privind peste castanii argintii
Și l-am rugat să-ți spună că-mi ești dragă,
Că poate ai uitat sau nu mai știi,

Dar îngerii nu uită niciodată,
Iar de-au căzut sub aripile lor
Mai poartă lume-aceea-ndepărtată
De unde vin și încă le e dor...

Liliana Trif & Ioan Grigoraș