Nisip este în tăcerea bufnițelor
și furnici alunecă în zig-zag pe drumul spre dincolo -
o călătorie între palme întredeschise spre zori
a unui spirit suspendat între alfa și omega
căci ușile se deschid apăsând pe balustrade.

Vechiul ieri face valuri de cerneală din pene
pe un pergament înecat în profeții
prins sub gheață în albastru de alb
cu o boltă de verde.

Un iluzionist cu privirea țintuită între pleoape închise
desenează un oval în cerc complet prins
cu brațe ramificate
într-o sălbăticie goală
și-s liane de luni antice purtate în zbor întors
aninate de lavă pierdută în piatră
unde pământul a primit, înaintea timpului,
respirația focului pe o sabie de abur.