poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2018-07-10 | |
vino,
atât de tandru vor înflori salcâmii a doua oară, numai astfel știu ei, adormiții, să îți spună cât dor le e de tine e un aer puțin, cât să ajungă pentru câteva respirări sacadate, respiră tu, voi face și eu asta, dar ceva mai târziu, e cald aici, e moale și încet, extrem de încet, picură dinspre pământ spre streșini cu amintiri despre tine cum treci peste urme și ierburi, prin mine, cel de ieri, peste umbra mea, cea de azi cu câtă dragoste îți va spune că niciodată nu i-ai lipsit, deși nu ai fost, nu ai fost, nu ai fost și cu câtă îndârjire nu te va lăsa niciodată să pleci, nu ai habar, nu, aerul ăsta niciodată suficient vino, e loc de ajuns să te pot ascunde în fiecare închidere de pleoape, cât mai încet, să facem liniște până înflorim și noi a doua oară, salcâmi extatici care nu se pot exprima altfel cum le e dor trenurilor de șinele de cale ferată, după ce deraiază până ne ștergem, până la sufocare, până uităm, în sfârșit, unul de celălalt vino, femeie de apă, atât de frumos curgătoare, șșt, hai să ne auzim bătăile inimii, până la urmă asta e tot ce contează
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate