poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2018-07-09 | |
doină de trimis prin fluier și prin tulnicele femeilor cântecele de ispravă
și de izbândă a bunului totdeauna cu zvonul dinspre ceruri pe care uneori îl mai prindem fără să ne dăm seama prea bine prin ierburi și prin ponoare ne așteaptă încrâncenarea semințelor grase și pacea lor de a se afunda în pământul sănătos al sătînimilor despre acei de la sat cântam eu prin cuvânt și prin scriere baladele oamenilor sunt vechi ele s-au purtat din gură în gură iar astăzi pământul este negru afânat și îngrășat el poartă roadă bogată de la casa Anei până la cea a Măriei lui Văsîlie cea cu doi copii care nu vor cunoaște niciodată războaiele maica trage de zor la firul de lână aspra ei atingere a mângâiat odată pământul după ce l-a primit înapoi de la cei care i-l luaseră cu de-a sila pe răzor însă e pace iar eu care îmi caut pacea ca pe un bărbat cu părul foarte moale atingerilor îi găsisem fața cu mâinile mele umede de la ploaie așa vă zic stați în case trageți perdelele peste geamuri și lăsați câinii să vă păzească casele voastre pline de sănătate nu-l mai vindeți căci pământul de-acasă este mai bun decât toate mai sfânt peste toate căci cu oasele noastre să-l fi păzit demult, până astăzi porumbeii noștri de-acasă sunt liniștea inimilor noastre peste casa trupească o țară și o casă avem, nu mai vindeți căci Ștefan cel Mare-a luptat pentru ogoarele voastre și pentru copilul sărac care se joacă acum cu piciorușul în baltă nu mai vindeți nu vă mai vindeți lăsați pământurile copiilor voștri și neamurilor care sunt odată să vină, românilor; ostașii noștri nu le-au lăsat din mâini niciodată lasă-mă inimă acum să intru în biserica lui Iisus cu picioarele mele obosite și să Îi aduc mulțumire.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate