Aș fi închis cuvintele
Netransformate-n vorbe
În trandafirul
Pe care l-aș fi făcut din nou boboc
Fără cel mai mic foșnet
Care să ne trădeze.
Nu ar mai fi rămas decât gesturile
Din spatele evantaiului
Care dădeau de înțeles precum soarele care răsare
Că începem o nouă zi
În briza aripilor origami
Ne simțeam atât de liberi
La adăpostul altor meleaguri
Pe care nu ni se auziseră vreodată pașii.