|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
  Texte Recomandate
￭ am învățat să supraviețuiesc și așa
￭ LaraicaElbaSavașiDrina
￭ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
￭ Dina vorbește cu Dina
￭ când vine aia să ne schimbe hainele
￭ stejarul
￭ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
￭ Drum
￭ Adrian A. Agheorghesei, debut
￭ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
￭ noroiul care mi-a pictat obrajii și retina
￭ nu-i așa departe, o jumătate de oră de la gară
￭ scrisoare către cel ce nu-mi mai sunt
￭ Când viaţa nu se-ncheagă în montură
￭ înțelegerea nu crește după numărul cuielor bătute în limbă
￭ Luna se ascunde și se face frig
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
verbul dintâi și ultimul
poezie [ ]
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Bejliu Anne-Marie [AnMar ]
2018-07-05
| |
adună-mă, Doamne,
să mă pot aduna de prin mine
de prin exterior
adună-mă pumn de pământ
pumn de atomi
din carbonul sătul de gesturi frânte
cuvinte goale
obosit să rumege durere
și dacă mai rămâne ceva
lasă câte o sămânță
din mărul care s-a uscat
pe buza acelei gropi în care
toate visele
dorm unul în altul
simboluri yin-yang
rânduite ilizibil
între încercări și așteptări
adună-mă, Doamne, te rog
și nu mă mai risipi
între a fi și a nu fi
pentru unicul verb
în care cred
verbul dintâi și ultimul
lăsat pradă umanului
întru necunoaștere
Anne Marie Bejliu, 4 iulie 2018
 |
|
|
|
