poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2018-07-04 | |
Tu privești într-o parte și taci...
Simt că secunda asta e ca o pânză subțire de in Agățată într-o așchie, se desface treptat,fir cu fir Îmi intră în carne. În piept se coase planeta în varianta ei goală. -Hai să ne luăm cizme de gumă, Șosete de lână, mănuși de piele și să ne plimbăm puțin pe ea. Îmi pare rău că astăzi plouă, te-aș fi adus când e mai senin Dar în zilele senine, vezi totul singur, de pe buzele mele. Plecăm de unde vrei tu, dintr-un teatru de pildă Cortina să fie trasă, fiindcă nu se joacă nimic! Te găsesc în primul rând, stând în picioare în fața scenei. Te miri că mă vezi, ești sigur că ți se pare Te uiți a doua oară și-mi spui: -Hei, aici erai? N-ar trebui să fii aici. Eu stăteam de multă vreme în sală, așteptând să se aprindă lumina Să vin spre tine, fără să-mi rup gâtul pe scări, Dar am simțit că vrei să ieși la o țigară și mi-am făcut curaj. Te-am sărutat și te-am luat de mână, tu m-ai privit încurcat și-ai râs. -Voila! Asta e planeta! Ai grijă pe unde calci, nu mi-e de trifoi și de bujori De bibeloul cu fetiță și gâscă, de chitări de lemn dulce, de teancuri de cărți dezordonate Și nici de sticlele cu corăbii în ele. Poți să faci ce vrei aici. Doar să ai grijă de picioarele tale. Nu poți avea încredere în niște cizme. În stânga sunt cercei din oglindă. Unul n-are pereche, dar îl port cel mai mult. Mai sunt câteva rujuri și farduri, pe care le port uneori când ies la plimbare De dragul contrastului și al diversității. În dreapta sunt elastice de păr. Mi-l prind uneori, să fiu sigură că văd bine Că nici un fir de păr nu-mi va cădea pe ochi. Azi a plouat încontinuu. În secunda de mai devreme tuna cumplit. Eram îmbrăcată în in și desculță. Vântul a smuls copacii unul câte unul. Am alergat mult, mi-am rupt genuchii. Am alunecat pe noroi și m-am dus șapte kilometrii în jos. Mi-am dat seama că n-am de ce să mă țin și-am început să cânt. M-am rugat să auzi ceva, tu erai în cabina de probă, din spatele scenei, Probai mănușile de piele. -Lasă-le dracului de mănuși! Îți acopăr degetele de săruturi în fiecare dimineață. Ia-mă în brațe, uită-te în ochii mei! Tu privești într-o parte și taci... Îmi agăț rochia, se destramă fir cu fir. -Vezi?
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate