deschide, Doamne, Raiului portița
să intre-a oamenilor rugă-aprinsă
sub fruntea Ta, cea cu lumină ninsă
ne crește-n stele năzuirii vița.

și când privirea-n mine ți-e prelinsă
spre Tine, înăuntru, duc penița...
din al Tău Os carnală-i rămășița
prin lumea cea de morb de Măr atinsă.

Divine,-n har cu îngeri ne unește,
să beau o pasăre la stins de zi
tenebra când în țărmuri se vădește
și soarele pornește-a putrezi
iar prin odăi trezim un vis în clește
în pieptul nostru a-l călăuzi.