poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2018-06-30 | |
viața este atât de scurtă, de fapt,
dragul meu, ca și cum m-aș pune cu tine în leagănul acesta și ne-am iubi în el până se-întunecă vezi, brazii par acum niște păzitori, uită-te puțin cum dumnezeu a clădit bradul acesta, nu pare el plin de aripi? căci pe fiecare creangă sunt tot felul de pene... ele sunt atât de rele (încă) dacă ne rănim... cât să ne prindă într-însa cerneala nopții, pe care călcăm! să ne ridice și pe noi dumnezeu unde palatele sunt făcute din dragoste și ulei deși cetina nu se pierde cu adevărat niciodată decât la tine pe picioare și pe-ale mele cântând să ne iubim în visul acesta în care nu cântăm ci respirăm prefacerile ne e frică (cred) tata mi-a dat când eram micuță o păpușă îmbrăcată în roșu o luam cu mine și îi imaginam un soț care să îi fie potrivit și nimeni nu părea potrivit și chiar și aceia care făceau păpuși nu își dăduseră stăruința în femeie șade blândețea dacă păpușa nu și-a găsit așa de frumoasă un soț cu părul moale iar dacă tata nu mi l-a arătat pe soțul acela ca să îi întâlnesc într-o casă de turtă dulce, unde să se cunoască să se vadă măcar unul pe altul, inimi de brocart și visare de nasture, înseamnă că de fapt universul e mincinos că el minte și că noi nu ne-am născut sub aceeași stea niciodată dragul meu, cel frumos...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate