- N-am mai trecut pe strada ta, sunt ani,
Nici nu mai știu castanii cum se-mbracă,
Magnolia mai râde la profani
În zori de zi când are chef de joacă?

Pe banca noastră te-ai mai răcorit
De dorul lunii în amiaza mare,
Cu mine-n gând ai mers la asfințit
Să mai săruți o gură de răcoare?

Ai mai trecut visând pe la Pardon
Să guști un strop de poezie nudă
Ori să asculți un vals la gramofon?
Mă-ntreb ades, dar cine să-mi răspundă?

- E-atâta timp de când pe lângă turn
N-am mai călcat de teamă că lumina
Ce cade-n zori pe zidul taciturn
Ar scrijeli poeme pe tulpina

Copacului sub care doarme-adânc
O bancă albă... Nimeni nu-ndrăznește
Să se așeze-acolo, doar un țânc
Arareori cu ochii iscodește

Cum umbrele urzesc un mic complot,
Eu te aștept la cafenea, în stradă,
S-au scurs eoni, dar încă sper să pot
Să-ți las magnolii albe pe zăpadă.

Ioan Grigoraș & Liliana Trif