Iar am chiulit la ora de veselie
pentru că mi-ai lipsit pe o rază
de câțiva kilometri.
Când te-a găsit întrebarea mea,
făceai meditații la bucurii ascunse.
M-am întors la cursul de tristețe,
singur în clasa de corijenți,
cu profesoara speranței necăjită,
ca suplinitoare.
Am oftat împreună cu ea
până m-ai sunat spre seară
cu păreri de rău că a trebuit
să nu-mi deranjezi singurătatea
prea însetată de tine.
Bucură-te! Să știi că
am promovat examenul
de neîncredere tandră
și mâine poate vom sărbători!