poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2018-06-08 | |
Îmi pare că la casa aceea i-au rămas picioarele
să le jefuiți să le râdeți să le umpleți de sângele florilor care pentru ea le-am crescut și le-am vrut sunt parfumate astăzi florile oamenilor eu sunt râsetul din pieptul ei de apoi o voi aștepta într-o liniște mare și o să râzi ca copiii, după sufletul tău. clopoței. ai spune că totul este foarte bine, pe strada bardului s-a făcut de bolovani și de multă zăpadă se amestecă tăcută și albă cu atâtea poveri, ce-au pândit. o picătură de foc a trecut deja prin ele și se duce departe. Să nu mai vorbim despre animalele mele ele au dus pe spatele lor toată povara până în carnea râșilor a ajuns nefiresc iar femeia mea a știut râdeați răul care nu s-ar mai fi putut închide cu sângele ei de pasăre și cu trupul acela în care s-au înrădăcinat parcă pomi arătatu-s-au ca să îi coboare sufletul afară, în seară, sub stele pe lângă cartea aceea uitată cu poze de stele linxul aleargă însă departe de aceste plaiuri lincșii nu sunt pentru durere, când avea picioarele pline de sânge, nici pentru cerul care cu durere se duce sunt doar bizoni dumnezeii-bizon vă aparțin cu toanele lor până la sfârșitul veacurilor peste ei va cădea neprihănita zăpadă și soarele meu de lumină cu buncărul lui de zăpadă în care voi ascunde trupul mort al femeii și se va face dintr-odată un dor vechi de vechime dar nu vom uita piatra care a căzut peste Crăciun peste mlădițele lui pentru că zăpada aparține fecioarelor care au astrâns singure bobul uleiului - Una însă Ca Niciuna a fost Născătoarea și O recunosc. Bourul este acolo în iesle și nu se atinge de sângele Ei cine ești fecioară a pâinii pâinea mea nu e pentru voi o să v-o dau poate mâine după aceea L-a născut în ger pe Hristos, fericită și plină de sânge cu teamă de boul de lângă, care s-ar fi putut înăspri în dimineața aceea, o dureau pântecele dar nu o primise nimeni în casă stelele erau toate primitoare și - toate - case, vă spun, se făcuseră dar oamenii pentru Ea doar inimile murdare au avut până la preschimbarea inimii-lumii; pare-mi-se că și pe mine să mă fi înțeles, jugul metaforei de pe urmă, râsul este un animal dar este și palma voastră în sângele ud al picioarelor linxul este un animal care îmi va sta în carne cât veți vrea voi linxus brebuis ton anghelkon toată viața acum sunt încă cu mult mai bătrân și am înțeles-o pe ea; Îmbătrânitu-ț`-ar toate cuvintele, femeie a locurilor celor noi, până vei culege din nou din pomii aceia lauda, zeii vechi sunt frumoși și sunt drepți, a lor este lauda voastră, Bardule, ia deschide strada aceea, pe ea sunt spinii-înverziți, e pumnalul. Nici ea nu vă iubește prea mult Vă iubește prea mult, și astrânge uleiul. Jugul metaforei de pe urmă să fi fost. Jug etern.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate