Proptesc două cuvinte ca două geamanduri unul lângă altul
Uneori sunt prietene alteori sună ca o doagă de butoi
Arunc în stânga și-n dreapta cu metafore și hiperbole
Focuri de mitralieră pe cortexul cititorului
Sunete de liră amestecate cu strigăte de ajutor
Undeva la frontiera dintre patologic și poezie
Mie îmi place acest dadaism propriu, că-i al meu
Dar oare ție iți place? Ce înțelegi din toată salata asta de vară ?
Are mai multe sensuri, în sus și în jos, în față și în spate
Atât de multe sensuri că nu se mai vede niciunul
Un plat, vid, nul, gol, o mie de idei, sensuri giratorii,
În care te învârți morișcă fără vânt
Treci printr-un tunel de spumă sclipicioasă
Apoi aterizezi în băltoaca din dreptul casei
Cu mintea în buzunarul de la spate și capul gol.
Þi-am cusut creierul cu ață roșie
Și l-am atârnat în afumătoare