cine nu s-a întrebat pe sine măcar o dată în viață
într-unul din momentele alea de cumpănă/ ce vreau eu de la ea
care este acel drum posibil să-mi lumineze calea
și cum pot eu să trec cu bine din asta

când ești căzut la pământ
nu mai contează cât de rece este asfaltul
când vii cu trenul de la c-ța spre m. pentru câteva clipe vezi marea
câteva bărci de pescari aruncate pe-o plajă
și câțiva pescăruși
un el fugitivo, un evadat al propriei tale erori

ai aruncat în grabă într-o valiză două cămăși
câteva perechi de ciorapi, chiloți plus costumul de baie
și o carte
un alergător de cursă lungă/ un maratonist incognito

și, da.
de tine depinde
ce și cum
ai tot nisipul în pumni
cu toate astea, într-o clipă ai putea pierde tot

joc în doi
sau mai bine spus
o luptă dusă până în ultima clipă
un zoro modern versus timpul absent
în pițăria de pe ștefan cel mare toate tipele dau like-uri de pe mobilele lor
au smartphone-uri de fițe și câte un rânjet obscur
atunci când chelnerul așează pe masă nota de plată
numai ca nota de plată ești tu
tu prietene ești ăla care va trebui să calculezi în gând un
unu plus unu, un unu plus doi, și așa mai departe
dar mai departe de atât nu se poate
ești precum o meduză
care se zbate să ajungă în larg

asta ești