poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2018-06-03 | |
pacientă cu drepturi depline
asupra propriei nimicnicii pot să înțeleg lumea din mijlocul mării sau dintr-un halat la fața locului la miliarde de ani-lumină când viața este naufragiul însuși / doar micul salon aseptic / supraaglomerat preocupat să intimideze biografii fiecare vine cu habitudini / etici / religii cu psihozele și nirvanele de acasă gardieni impun cu strictețe ordinea zilei oficializarea afectelor durerea se mărturisește eufemistic în uniformă cu fața la perete împotriva convingerilor tale niciodată până la capăt sentimentele sunt dinozaurii despre care o carte povestește intimitatea își șterge orice replică în această generalizare accept în ziua personală de vineri un dram din obișnuințele celorlalți o parte din bucuriile lor din marile deziluzii și ei fac la fel masă amorfă purtăm aceeași etichetă un destin comun încolonat în rând cu flacoanele de duzină ** uneori ca să minimizez fisurile aleg să comit lucruri mecanic cândva le-am dobândit sensul pentru ziua în care privată de memorie uitată de iubire voi ști să continui până când apele își vor veni în fire în sfârșit omul va înțelege suferința lui Dumnezeu *** păstrez grădina cu zambile albastre cu albine cu tot și genunchii zdreliți rochia roz cu bretele și dulceața de vișine mersul ireal al Mamei venind dintr-o lume deloc primejdios răsturnată – privirea unei fetițe cu capul în jos – pe aleea dinspre fântână mă pipăi și-mi amintesc iubesc dintotdeauna orașul oamenii cu umbrele și cafenelele înserările nesfârșite luminate felul în care subit ploaia cade și teii se țin de șotii parbrizele de mașină... îmi înving sentimentul că ceea ce rostesc sunt fraze inutile... artificiale ad-hoc formulate pentru a ilustra o penibilă chestiune de gramatică cuvântul trece în copac în toată angoasa măreață de a fi pe verticală... insignifiantă / aproape cu smerenie pagina devine marea crescătorie de suflete
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate