de la o vreme
se mișcă greu
noaptea în somn
cineva îi tot fură
bricheta și femeia
îi lasă un fel de despăgubire
asigurarea că ...

ca pe boală incurabilă înghite aerul
resemnat în ștreangul de întuneric
își rătăcește irisul
verdele se împrăștie pe ecranul spart al unei fețe
(de mult nu și-a mai activat screensaver-ul
nici rândul la coada „aceea”)

tușește înecat în fum și obsesii
pentru el
Dumnezeu în persoană a devenit o problemă
chiar nodul în papură
pe care conștiincios
nu-l dezleagă

se mișcă greu / aproape invizibil / anodin și neînțeles
– !un erou! –
tușește / se îneacă / înghite
ceva imposibil de definit...
într-un final
adoarme pe albul crucii
– prunc fără de memorie