sunt invalide
dintr-un război lung
se întorc azi în vagoane roșii
cu pereți de lemn scorojit
unde timpul s-a jucat cu briceagul
trece un tren
foști deținuți mă privesc printre zăbrele de lemn
pielea mea e un deliciu
o știu bărbații ultimului secol
în care mătasea mi-a fost înveliș
furnici multe
o colonie în care cârjele s-au înmulțit
cum ridurile bătrânului
de pe veranda cu tuberoze în vază
în timp ce eu lustruiesc bariera
trece un tren
plin cu furnici
și mi se zguduie casa
roțile de fier toacă drum
roțile de cer toacă aer
roțile de fum toacă foc
eu toc
toc

un toc prins în colțul pragului
bătrânul tresare
furnici invalide mă năpădesc
iar pielea mea le primește pe toate