poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2018-05-16 | |
Ca și cum nu ți-aș mai spune nimic iau în schimb în mână
cana de apă și o scufund adânc adânc acolo unde începe apa șovăitoare să se limpezească din ce în ce mai tare s-ar deschide peste ea baba nopții ar curăți-o cu o rază de lună care alunecă peste; Îți par pesemne mai frumoasă așa... cu amândoi umerii dezgoliți cu o cămașă care să mă acopere trăiesc în cămașa aceea care îmi cântă pe spate nu îmi trebuiește nimic peste umeri îmi aduc aminte de tata cum îmi trimitea de ziua mea floarea cea mai roșie apoi se gândea dacă picioarele mele ar încăpea deja în conduri cum și mama purta. Îmi port mersul meu cum și mama purta. Mergeam deunăzi la biserică clopotarul lipsea pesemne și clopotarii își țin femeile în brațe și în tot felul de cămeși. Pesemne clopotarii care iubesc nu mor niciodată. L-am văzut venind înspre mine ca un chip drept și bălai de pe peretele cu sfinți cu un strop de apă sfințită pe pleoapă, părul lui galben și prelins la ureche lucea în soarele de duminică treisprezece ani o singură bătaie de palme îmi părea ca un sfânt căprior cu ochii din cei mai neprihăniți mi-a părut că doar pentru mine a bătut băiatul din palme că pentru mine au sunat clopoțeii de la gleznele lui i-am spus tu ești moartea el mi-a spus da eu sunt moartea sunt însă cea mai frumoasă din toate am glas de copil probabil tu ai avut odată o fiică dar nu ți s-a născut nu ți s-a născut nu ți s-a născut glumești nu glumesc femeia are copii cât pântecul ei cât femeia e para are copii cât pântecul ei și i-am zis atunci sună din clopote și el a bătut din nou din palme și din picioarele lungi auzeam clopoțeii de la picioarele lui dar mai voiam să trăiesc nu pot muri la treizeci de ani mai voiam să trăiesc mi-a zis nu ai fost niciodată căsătorită ești femeie pentru tine sunt clopoțeii aceștia iar eu doar două glezne să am în cer femeile tinere sunt mirese cu moartea eu doar două glezne să am și a bătut din nou din picioare mi-am adus aminte de Munch de strigătul acela și mi s-a făcut frică. Am auzit din nou clopotul în duminica aceasta dar nu l-am ascultat cling cling sună o stea prea frumos pesemne Iisus în cer este prunc pentru El să plâng eu dacă nu o să Îl găsesc cuminte în iesle.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate