poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2018-05-07 | |
Nu știu dacă trebuie să mai spunem ceva
poate ar trebui să tăcem ani infiniți începând de astăzi infinitul, știi. încape și într-o ghindă. Molecular și mai jos de atom În rații multiple. Apoi, cum să nu-l țină în apa în care mă joc acum cu picioarele, nepăsătoare și liberă infinituri sunt peste tot, îmi spui tu și al tău este foarte frumos și adânc sub un ochi de demult care încă privește dintr-o religie veche probabil acel ochi să mă păzească și pe mine - îți zic și mă întorc fericită în mare, să mă joc din nou, cu picioarele obosite în ea. E o mare frumoasă, bate soarele cu mâinile lui pline de afini și de afine în ea. Și nimic nu pare să mă doară mai tare văzându-mă de jos sau de sus odată cu păsările care trec pe deasupra ca niște evantaie ale Domnului. Doamne, de departe se iscă furtuna de noapte și cu carul cel mare să mă ia la dânsu-n lumină, și n-o să te mai găsesc nicăieri... dinspre o chilie care pe nicăieri nu pare să existe pe care doar am visat-o plină de ceară și ceruri, unde bat încă stele, dacă trupul meu nu e de fapt decât o statuie frumoasă, de lemn.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate