de frumusețe ai făptura udă
și feeria ta aleargă-n oră
cu preacuvintele intrând în horă
în vremea cea puțină și zăludă.

tăcerea sta aproape ca sonoră
și lacrimile tale îmi sunt iudă
a ta privire de invoc a ciudă
și rugăciuni o pace grea imploră.

ci iar suiai pe tâmple gânduri multe
ce nu-și găsesc lumină de soroc
și nu-i auz la ele să asculte.

adorm în sânge patimi ca de foc
în mine năvălind din catapulte
și țes în aer umbre-n nimb de joc.