pe umăru-mi tu tâmpla mică-ți lasă
pe când respiri de aer catifele,
deasupra limfei intru să-ți fiu piele
și cerul în spinare mă apasă.

triumf al cărnii sta în cuib de stele
destine amândouă să le țeasă
prin toată-a ta șoptire ne-nțeleasă
când adevărul umblă în atele.

iar duhul îți priveam, alert pe margini,
zadarnic zvon, icoana nu-mi dă bici,
credința din memorii e-n paragini.

rostirea-n preacuvinte moi o strici
și pixelii te-mbracă în imagini,
pe creștet ții marama unei frici.